Cititorul din pestera

Descriere - Cititorul din pestera

"Daca mai multi dintre noi ar scrie asa, ar exista si mai multi care sa neciteasca, spune Ana Baiao, critic literar, intr-o cronica despre culegerea Cuvantul magic si alte povestiri, de Rui Zink (n.1961), acest scriitor atat de original in vastul univers al literaturii portugheze contemporane. Literatura pe care o preda la Universitatea Noua din Lisabona, dupa ce a predat-o si la University of Michigan.Autor de romane, nuvele, eseuri, piese de teatru, carti pentru copii, al primului e-book portughez (si chiar al unui libret de opera), traducatoral lui Samuel Bellow, implicat in teatru stradal si in happenings-uri, laureat, in 2005, al Premiului Pen Clubului portughez pentru roman, RuiZink ne ofera, prin Cititorul din pestera o mica bijuterie - adevarata pledoarie pentru lectura intr-o maniera amuzant-ironica si totodata tandra- care, odata citita, nu se poate uita. Aparut in 2006, intr-o editie comemorativa a Zilei Mondiale a Lecturii, am putea socoti acest volumas un "Bildungsroman" al unui copil al strazii care, printr-o miraculoasa aventura, ajunge sa se cufunde, fara voie, inlumea cartilor unde, maturizandu-se, invata cum sa traiasca placerea de a citi, sa fie disponibil pentru lectura, sa citeasca totul cu spirit critic, sa reciteasca atunci cand nu intelege ceva de la inceput. Toate acestea spuse fara nici cea mai usoara umbra de didacticism." Micaela Ghitescu, Romania Literara, Nr.6/ 2008
"Cititorul din pestera de Rui Zink este un microroman despre dependenta mortala de citit. Carti, carti, carti. Oase si carti, carti si oase, carti si iar carti, raspandite pretutindeni. O macabra maree a depozitat acolo ramasitele pamantesti a sute de oameni, precum incarcatura revarsata a unui petrolier, daca, in loc de aur, ar fi transportat carti. Asta gaseste mica pramatie din cartea portughezului Rui Zink, cand deschide ochii dupa un naufragiu care il aruncase pe o insula salbaticita. Baiatul, potlogar de mahala, nimerise la bordul unei corabii care naviga, cu cala plina de carti, sa vaneze un monstru cu obiceiuri nemaivazute, pe Anibal Lector, devoratorul de carti. In loc sa il crantane intre doua romane de Proust pe neasteptatul vizitator, Anibal Lector il struneste intr-ale lecturii. Esti dispus sa schimbi cateva idei cu mine, pe o tema?. Aceasta e intrebarea cu care incepe o neobisnuita si parabolica prietenie intre pustiul nedus la biserica si canibalul sensibil la carti.  Povestea camaraderiei lor se lasa cu un epilog a carui povara fostul ucenic va trebui s-o duca singur. Sa aiba drept mentor o fiinta pe care toti ceilalti o vad buna de inchis la zoo il costa pe baiat libertatea de a buzunari trecatorii prin pietele capitalei si-i atrage o corvoada pe viata: aceea de a scrie carti. Rui Zink, si el cu o vocatie de pedagog, a intocmit, in aceasta carte pe care o citesti dintr-o suflare, o mica lectie dintre acelea care, predate la timp, pot sa transforme o obraznicatura de 13 ani intr-un devorator de carti pe viata. Cu un singur risc, acela de a fi privit, la randul lui, ca o creatura buna de dus la zoo." Alina Purcaru, Cotidianul, 16 martie 2008
Un mic lucru ciudat si neprevazut mi s-a-ntamplat cand inregistram carticica asta. Undeva prin al treilea sfert, in timp ce o citeam la microfon, am simtit un reflux de emotie ca mi se catara in gat. Vocea mi-a alunecat. Nu m-a mai emotionat fizic o carte din copilarie, de la Ciresarii. De ce acum? Pentru ca o citeam cu voce tare. Asta nu putea sa insemne decat ca atunci cand citesc acasa, in pat, linistit, nu m-aud destul de tare din inauntru, din propriul adanc. Pe viitor voi ciuli urechile. Si sper ca, dupa ce-o sa-mi auziti vocea, o sa va auziti mai bine si pe voi. Cand cititi." Mihai Dobrovolschi
"Am inceput sa inregistrez... Bun, primisem cartea, am citit-o acasa intai, in vreo doua zile... A doua zi, mergand la studioul de inregistrari, incepand sa citesc, pe la jumatatea lecturii mi se gatuie vocea, incep sa am emotii. Aceeasi carte, aceleasi personaje, acum in conditii care n-ai fi spus ca sunt propice simtitului cartii, microfoane, inregistrare, « Stop, stai putin ca n-ai zis bine cuvantul ala! », dar, totusi, citind cu voce tare, mi s-a gatuit vocea. Am continuat, am reusit, ca bun profesionist ce sunt, sa termin cartea, dupa care stateam si ma gandeam de ce a doua oara, de ce cand mi-am auzit vocea. Am vorbit si cu domnul Tudor Popescu intr-un interviu la radio despre audiobookul pe care l-a citit dansul, Zero, pe care de asemenea vi-l recomand, si dansul spunea ca existau odata cluburi de citit cu voce tare si ca intr-adevar cititul unei carti cu voce tare aduce altceva decat cititul ei cu voce interioara. Se pare ca, mai ales in lumea asta in care avem atat de multi stimuli, nu mai reusim sa ne auzim destul de tare noi pe noi, inauntru, cand citim. In mod intamplator (dar mie mi se intampla multe coincidente), cartea asta, Cititorul din pestera, este exact despre citit si despre placerea cititului. Cred ca in lumea de azi audiobookul poate deveni la fel de puternic precum cartea. Sunt si lucruri pe care cartea nu ti le poate da, poti sa mergi pe strada si sa asculti un audiobook cu domnul Plesu, de exemplu, despre oameni, despre a-ti iubi aproapele si sa mergi pe trotuar si sa-ti vezi aproapele. E o experienta pe care cartea, de exemplu, nu ti-o ofera." Mihai Dobrovolschi, cu ocazia lansarii audiobookului, in cadrul campaniei Audiobookurie la tine-n companie

Titlu original: O Anibaleitor
Durata: 1 ora si 32 de minute
Traducere: Micaela Ghitescu
Voce: Mihai Dobrovolschi
An aparitie: 2009
Autor: Rui Zink
CD-uri: 2