Caragiale, Ion Luca

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita, d. 9 iunie 1912, Berlin)[1] a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca.[2] Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani.[necesita citare] A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane. S-a nascut la 1 februarie 1852, in satul Haimanale, care ii poarta numele, fiind primul nascut al lui Luca Caragiale si al Ecaterinei. Tatal sau, Luca (1812 - 1870), si fratii acestuia, Costache si Iorgu, s-au nascut la Constantinopol, ca fiii lui Stefan, un bucatar angajat la sfarsitul anului 1812 de Ion George Caragea in suita sa. Atras de teatru, Luca s-a casatorit in 1839 cu actrita si cantareata Caloropoulos, de care s-a despartit, fara a divorta vreodata, intemeindu-si o familie statornica cu brasoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas. Primele studii le-a facut in 1859 si 1860 cu parintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti, iar pana in 1864 a urmat clasele primare II-V, la Scoala Domneasca din Ploiesti, unde l-a avut invatator pe Bazil Dragosescu.[necesita citare] Pana in 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti, iar in 1868 a terminat clasa a V-a liceala la Bucuresti. Caragiale a absolvit Gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti, pe care l-a numit, in Grand Hôtel "Victoria Romana", orasul sau natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor si-a adus aminte cu recunostinta a fost ardeleanul Bazil Dragosescu, acela care in schita memorialistica Dupa 50 de ani l-a primit in clasa pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a inceput sa scrie poezii in taina, dar inainte de debutul literar a fost fascinat de performantele teatrale ale unchiului sau, Iorgu Caragiale, actor si sef de trupa, fixata la Bucuresti sau ambulanta. In 1868 a obtinut de la tatal sau autorizatia de a frecventa Conservatorul de Arta Dramatica, in care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamatie si mimica. In 1870 a fost nevoit sa abandoneze proiectul actoriei si s-a mutat cu familia la Bucuresti, luandu-si cu seriozitate in primire obligatiile unui bun sef de familie. In acelasi an a fost numit copist la Tribunalul Prahova.