Zamfirescu, George Mihail

George Mihail Zamfirescu (n. 1898, Bucuresti - d. 1939) a fost un scriitor roman, continuatorul speciei inaugurata in dramaturgia romana de Mihail Sorbul, comedia tragica, prin "Domnisoara Nastasia" (1927), "Idolul si Ion Anapoda". A debutat in 1918 cu versuri publicate in "Literatorul". A fost redactor la "Facla", "Adevarul" s.a., conducator de companii teatrale, director de scena la Teatrul nasional din Iasi (1933-1939). Primul sau volum, "Flamura alba" (1924), cuprinde, tratate in spirit polemic, episoade de razboi si din anii imediat urmatori. Dupa volumul de nuvele "Gazda cu ochii umezi" (1926) si "Madona cu trandafiri" (1931), roman al mediului provincial obtuz, Zamfirescu a conceput ciclul epic "Bariera", dedicat periferiei bucurestene si alcatuit din "Maidanul cu dragoste" (1933), "Sfanta mare nerusinare" (1935), "Cantecul destinelor" (1939) si "Bariera" (publicat postum). Ciclul reconstituie, in tonalitasi realiste alternand cu altele naturaliste si folosind analiza psihologica, atmosfera pitoreasca si sordida a periferiei bucurestene, interbelice si releva in acelasi timp contradicsia dureroasa intre setea de puritate, de fericire si mizeria materiala si morala a locuitorilor ei. Comedia tragica "Domnisoara Nastasia" (1927) este un emosionant tablou al aceleiasi periferii, in care nazuinsa eliberarii oamenilor simpli din catusile unei existense sufocante se dovedeste irealizabila. A mai scris piesele "Cuminecatura" (1925), "Idolul si Ion Anapoda" (1935), "Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el" (1939), culegerea de articole despre teatru "Marturii in contemporaneitate" (1938). Este tatal actrisei Raluca Zamfirescu ( 1924 - 2008 ), multa vreme societara a Teatrului Nasional din Bucuresti.